Iubirea, cât durează ? (I)

Câți dintre noi s-au întrebat vreodată cam cât durează iubirea? Toți? Nici unul? O parte? Câți s-au întreba și și-au oferit un răspuns sincer? Nu cred că foarte mulți.

Judecând după studii, cercetătării spun că undeva în jur de 3 ani. Cu o perioadă mai în spare ”vârsta” era mai mare. Probabil de va ajunge undeva la sub 2 ani… Cine poate ști?

Forbidden-love

Recent mi s-a adresat această întrebare, într-un grup. Nu numai mie, ci tututot membrilor grupului. Emițătorul aștepta un răspuns de la fiecare în parte… Așadar, pe rând, se auzea, unul câte unul, răspunsul timid și plin de speranță: ”…iubirea durează…aaa…2 ani…”, ”2 ani și ceva” și tot așa. Am răspuns hotărât ”3 ani și jumătate”, raportându-mă la actualitate. Persoana în cauză, care adresase terifianta întrebare, a înregistrat răspunsul meu și a făcut următoarele prelegeri în baza acestuia. Totuși, ideea e alta. Eu am răspuns că iubirea durează 3 ani jumate deoarece asta e vârsta relației pe care o am. Și încă ne iubim. Nu s-a oprit aici sentimentul. Dar mi-a dat de gândit ulterior. Oare câți dintre noi sunt cu adevărat conștienți de iubirea existentă în relație, de ”sacrificiile” necesare pentru a o întreține sau reaprinde? Haideți să vedem unde facem bine și unde mai avem de lucrat.

Iubirea e de mai multe feluri

Există mai multe tipuri de iubire, după cum bine sar mulți să sublinieze. Este iubirea de părinți, de copii, de Dumnezeu, de școală (pentru unii), de infinit de multe alte lucruri. Dar există și iubirea pentru partenerul de viață.

iubire 3

Chiar dacă există o clasificare, fiecare tip de iubire se învață. Chiar dacă unii se nasc cu anumite instincte (matern/patern), tot sunt necesare anumite ”exerciții” de ”educare” și de o practică pentru a demostra sentimentele față de cei cărora le sunt nutrite. Astfel, o mamă învață să își iubească copilul, încă nenăscut, și continuă să o facă din ce în ce mai mult după ce îl naște. Un tată emționat va experimenta un mix de sentimente mai mult decât plăcute când își ține pentru prima dată copilul în brațe. Un copil va învăța să își iubească frățiorul/surioara mai mic/ă, cu ajutor din partea părinților. Iubirea de Dumnezeu se cultivă și ea, în familie, la școală, în mediul social.

După cum se vede, indiferent de felul de a iubi, de a simți pentru cineva, ceva sau pentru Entitatea Supremă, nu suntem singuri în acest demers. Începutul este întotdeauna sprijinit de cineva. În toate este un patern care de urmărește.

Cum îți așterni, așa dormi

Lăsând la o parte patologia, normalitatea socială a iubirii în cuplu cuprinde o ea și un el, care se iubesc, o spun și o demonstrează, atât lor înșiși, cât și lumii întregi.

Totul începe într-un mod cât de poate de simplu. Se întâlnesc un el și o ea, se privesc, se plac și ”înnebunesc”. Întrucât vizualul este un receptor major al informației, este de dorit ca aceasta din urmă să fie cât mai amplă și plăcută. Astfel, fiecare parte implicată face orice este posibil pentru a atrage atenția celuilalt, de a transmite semnalele corecte care să anunțe intențiile. Dacă se comunică corect, iar receptorii sunt pe aceeași lungime de undă, finalul va fi unul dorit, și anume închegarea unei minunate și frumoase relații.

iubire 4

Miliarde de fluturi în stomac și nu numai, valuri de dopamină și viața în roz. La început, totul e basm, până ce trece așa zisa ”săptămână chioară” (pentru unii, ”luna chioară”, pentru că fluturii sunt în stoluri mai mari). În cazurile super fericite, magia durează. Trece timpul. Cei doi sunt din ce în ce mai fericiți. Apoi, dintr-o dată, gata, intervine rutina și multe se schimbă la 180de grade. Acele ”multe” sunt esențiale, întrucât ele sunt sarea și piperul relației. Puișorul și pisoiașul de la început se transformă încet-încet în…el, ea… Dar el și ea vor în continuare să fie ca la început. Însă nu mai știu cum. Focul inițial a fost prea puternic și mistuitor în unele situații, încât cărbunii rămași sunt prea anemici pentru a mai porni un alt foc. Pentru a nu se ajunge în situația descrisă, fiecare persoană îndrăgostită ar trebui să ”urmeze o serie de pași” (chiar dacă formularea sunt tehnic, absolut orice se face urmând niște ”instrucțiuni”).

Ce e de făcut?

Încă mai vedem pe stradă câte un cuplu de octogenari, care merg ținându-se de mână, lăsându-se admirați. Mulți își doresc să ajungă la acea vârstă și să fie ca ei. Dar tot acei mulți pun imposibilul în față, spunându-și că nu se poate, că nu mai există nici o șansă, deoarece a intervenit rutina și ei au alte lucruri mai importante de făcut.

Totuși, idealul la care visăm cu toții este posibil. Cum? Motivația este răspunsul cheie. Dacă ne dorim, putem. Motivația, prioritizarea și reorganizarea vieții. Ce am avut, ce avem, ce ne dorim. Întrebări simple la care trebuie să răspundem sincer, dacă dorim ca rezultatul să fie trainic.

Multe cupluri se relaxează sentimental și emoțional, odată ce ajung să bifeze scopurile propuse, și anume: o căsătorie, un loc de muncă, o casă, o mașină, un copil, doi copii etc. Odată atinse toate aceste obiective, partenerii uită etapele pe care le-au parcurs pentru a ajunge acolo.

Așadar,  iubirea nu durează 1 an, 2, 3, 5. Durează cât vrem noi să dureze. Și asta se întâmplă dacă lucrăm pentru ea. Așa cum facem eforturi și sacrificii pentru clișeicul trai mai bun, pentru o mașină mai bună, pentru o haină mai scumpă, tot așa ar trebui să depunem, efort și pentru iubirea noastră.

O primă idee ar fi aceea de rememorare a tuturor evenimentelor plăcute, analizându-le din mai multe puncte: când au avut loc, cine a ajutat la împlinirea lor, ce s-a întâmplat mai concret, cum s-a simțit fiecare, ce aport a avut persoana în cauză. Și cel mai important: mai poate face același lucru și acum?

După întocmirea noii liste de priorități, cu simț de răspundere și sinceritate, motivația este următorul lucru. Cât de important este pentru fiecare ca iubirea din cuplu să dureze? Nu aș greși dacă aș spune că foarte important. Hrana din amintiri nu ține nici de cald, nici de foame, nici de confort emoțional. Așadar, dezgroparea lucrurilor mărunte care au fost delicii la început poate fi una din opțiuni. Un zâmbet, în loc de nemulțumirile verbalizate de la locul de muncă, atunci când ajungi acasă, are efect mult mai puternic, pozitiv și pe termen lung. Încercați, nu a murit nimeni până acum. Din contra! J

Scoateți arsenalul cu care ați cucerit partenerul/partenera și folosiți orice ”armă” vă este la îndemână. Veți fi foarte surprinși de rezultate. Iubirea nu are vârstă, ea este eternă! Însă durează cât vrem noi!

Lasa un comentariu

Social Media
Ascunde