Elefantul…

2003…

Era un agent imobiliar de succes. Începuse de jos vânzând case la toți defavorizații soartei. Adevărul e că fără legea lui Clinton – pentru defavorizați – nu ar fi reușit să facă vreo mare brânză cu aceștia. Dar a fost insistent, băgăreț și soarta i-a surâs. Chiar, din primul an de job și următorii doi, a fost declarat ”Cel mai bun Agent Imobiliar al anului”. Ajutase la ridicarea firmei la care muncea din partea inferioară a clasamentului în primele zece. Conducerea nu i-a recompensat  în vreun fel anume rezultatele deosebite. Considera că diploma și fotografia la panoul de onoare erau destul pentru motivarea lui Robert.

 

elefantul

Realizările sale nu au scăpat neobservate de către concurență. După o ușoară tatonare din partea unei firme de ”head-huntig” care l-a întrebat dacă ar fi dispus să… a venit și oferta de job. ”Real Investment Corporation” îl vroia în echipa sa. Cea mai mare și mai puternică firmă de imobiliare din partea de vest a Americii îi făcuse oferta: 50.000 $ pe lună pentru lunile în care nu ar fi avut nici o vânzare, 10% comision, asigurare medicală care includea și servicii de stomatologie pentru el și familia lui, 30 de zile de concediu de odihnă pe an… A bătut palma cu ei fără să mai stea mult pe gânduri.  Singura părere de rău pe care a avut-o la plecarea din vechea firmă au fost colegii.

Dăduse lovitura.

Era mult de muncă, dar chiar s-au ținut de cuvânt. Cea mai proastă lună a fost una în care a încheiat un contract de 1.000.000 $. În rest venitul mediu era undeva 4-500.000$ pe lună.

Și-a cumpărat  o ”mică” casă cu 7 dormitoare în Palm Bech. Priveliștea oceanului care se vedea din dormitor făcea toți banii. Grădină în fața casei, grădină în spatele casei… patru mașini în garaj, două pentru el și două pentru soție… La insitențele și stăruințele copiilor a amenajat o mica gradină zoologică. Piesa de rezistență a grădinii o constituia elefantul Toto. Îl luase pe un chilipir…

2009…

Criza mușca din toate păturile sociale. Nimeni nu era desupra ei. Cei care ieri erau multimilionari azi ajunseseră milionari.  Fannie Mae si Freddie Mac falimentaseră din 2008. Băncile? În primele trei trimestre falimentaseră peste 120 de banci. Previziunile erau triste, se așteptau ca până la sfârșitul anului numărul lor să crească la 150.

Firma lui Robert a fost ferită de un faliment. La finalul anului 2008 a făcut o mișcare inteligentă și a vândut  propietatea unui saudit bogat. Ca o favoare pentru reducerea de 1.000.000 $ care i-a făcut-o cumpărătorului, acesta l-a lăsăt să mai stea un an în casă până-și va găsi o altă propietate. Dar… dar v-a trebui să scape de elefant pe cheltuiala sa. A încercat la toate grădinile zoo din țară, nimic… A încercat să-l trimită în Africa, dar costurile cu transportul și școlarizarea elefantului pentru reintegrarea în natură erau enorme… Ce să facă?

…………

Se afla la ieșirea din mall, când îl vede pe Max făcându-i semn cu mâna. Îl știa pe Max de peste 10 ani, au fost și colegi la un moment dat, dar Max s-a dus spre sitemul bancar.

– Ce faci Max, cum o mai duci, tot la bancă?

– Ce să fac… încerc să supraviețuiesc…  acasă… în familie e jale… Tot la bancă, a noastră nu a dat faliment, ba mai mult la sfârștul anului mi-au dat și un bonus de performanță destul de consistent…

– Tu vorbești serios? întrebă sticlindu-i ușor ochii…

– Da… o cifră și șase zerouri… tu cum o mai duci?

– Fratele meu Max, eu am scăpat de toate problemele!

– Da’ ce-ai făcut, ai spart Rezervele Federale?

– Nu mă… mai știi că mi-am luat un elefant?

– Hai Bob, lasă vrajeala, că nu-mi arde…

– Nicio vrăjeala. Am scăpat de toate problemele, l-am dresat. Știi cele patru mașini ale mele?

– Da…

– Vine elefantul în fiecare zi, le spală, dă cu coada, le lustruiește. Nevasta-mea… știi că e obsedată cu gradina de flori. N-am treabă, le stropește ăsta de cinci ori pe zi… jet mic, jet mare, jet mic… Bagă colții în pământ și-l afânează… e ceva ce nu ași putea crede, dacă nu ași vedea acest lucru în fiecare zi!

– Fugi de aici, bă tu tai ciocane..

– Max, știi copiii mei… știi ce disperat eram cu ei. Am și uitat că-i am acum. Îi ia elefantul cu trompa îi pune în spate, îi plimbă prin cartier, joacă fotbal cu ei. Nu mai am niciun stres.

– Da’ cât ai dat pe el? Întreabă Max dus ușor pe gânduri.

– 75.000 de coco plus 25.000 dresatul, da’ face toți banii…

– Auzi, Bob… Nu mi-l vinzi mie?

– Ce să fac?!! Max, prietenul meu drag, asta e parte din familie acum, nu e de vânzare.

– Hai că-ți dau 150.000, dă mi-l mie, doar știi ce probleme am acasă!

– Nu se poate. E sufletul nostru, cum să ne despărțim de el?

– Hai, că-ți dau 200.000, dă-mi-l să scap de belele.

– Nu se poate, măi Max, tu nu înțelegi. Iți comand și ție unul, dacă vrei, dar ai de așteptat un an.

– Un AN?!?!?! Robert, îți dau 300.000! Ajută-mă să-mi rezolv problemele, ce dracu’, suntem ca frații, am început împreună să facem afaceri…!

Lui Robert îi trecură în câteva clipe prin cap toate țepele pe care le-a luat cu ajutorul lui Max. Oftând, ca și cum s-ar fi sfârșit lumea a zis:

– Bine, Max, hai. Dar să știi că ți-am dat de la inima, era ca și copilul nostru. Offf, mă omoară nevasta când află…

– Mulțumesc, îți mulțumesc din suflet…

…………

După șase luni se întâlnesc iar. Robert vesel, Max, terminat, cu părul alb, cearcane mari…
– Băi, Robert, ce mi-ai făcut, bă? M-ai nenorocit cu elefantul asta, care mi l-ai vândut!
– De ce, Max?
– Nu face nimic, frate. Parcul meu de masini, îl știi… S-a suit cu curu’ pe mașini, mi le-a strivit.

–  Max… Max…

– Nevastă-mea… Obsedată și ea cu florile, s-a căcat pe ele, nu se mai vede o petală sub diatamai balega. Copiii… nu-i înghite de loc, îi bate cu trompa, îi aleargă prin casă. Sunt terminat!
– Max, tu ai o problemă!
– Da, bă, știu, cu elefantul de la tine.
– Nu, Max! Tu, cu atitudinea asta, n-o să vinzi niciodată elefantul ăla!

Lasa un comentariu

Social Media
Ascunde