Măști sau lipsa curajului de a face față vieții

masti 4

Mecanismele de autoapărare sau lipsa curajului de a face față vieții

Viața modernă ne prezintă fel și fel de informații, unele mai copleșitoare ca altele. Totodată, ne transpune în situații mai mult sau mai puțin comode, în care este necesar să facem față pentru a putea merge mai departe în ceea ce ne propunem fiecare.

Cu toate că domeniul psihologic a fost mult timp ținut la naftalină, auzim din ce în ce mai des, în comunicarea cotidiană, despre mecanismele de apărare. Pentru unii sunt un „must have” al personalității, pentru alții se alătură limbilor vechi și uitate sau celor mai mult decât străine pentru ei, deoarece nu știu cu ce se mănâncă, nu știu ce să facă cu ele și la ce sunt bune.

Așa cum după noapte vine ziua sau după lună răsare soarele, tot așa apar în viața fiecăruia dintre noi, fără să le conștientizăm (de cele mai multe ori), mecanismele de apărare. Ce anume sunt acestea și cum funcționează? Vom vedea în cele ce urmează.

Personal, le asemăn cu un set de măști, însă și cu o bipolaritate a personalității umane.

masti 3

De ce sunt mecanismele de apărare măști?

Așa cum multe elemente sunt străvechi, însă abia acum le realizăm existența (cum ar fi leacurile băbești sau tratamentele naturiste – buruienile folosite de vraci în vremurile străvechi și descoperirile noastre moderne, uimitoare), pe principiul ”Aceeași Mărie, altă pălărie”, măștile sunt ceea ce noi, ca persoane, oferim lumii, atunci când vrem să ascundem ceva, atunci când nu vrem să arătăm că suferim, că suntem vulnerabili, când vrem să surprindem pe cineva sau orice altă ideea viabilă.

Da, fiecare persoană se apără, atât după ce a trecut printr-un eveniment traumatic, cât și înainte de producerea lui, în scop preventiv.

Se spune că mecanismele de apărare sunt măști deoarece ascund celor din jur adevărata față a fiecărei persoane. Nu degeaba e știut faptul că în fiecare zi avem câte o mască, în funcție de eveniment, situație sau dispoziție. Cui nu i s-a întâmplat ca în momente de durere să afișeze un zâmbet larg pentru persoanele din jur, tocmai ca acestea din urmă să nu cunoască adevărata situație? Eu nu cred că există vreun individ care să nu fi făcut asta.

Legătura măștilor cu mecanismele de apărare apare atunci când individul în cauză refuză realitatea unei situații, protejându-se la nivel inconștient, prin afișarea unei atitudini pozitive, nepăsătoare, indiferente, in funcție de evenimentul cauză. Ce obține prin această abordare? Pe termen scurt, (auto)protecție psihică, pe termen lung, ruperea de realitate, negarea mergând până la nivel sever, când va fi mult mai greu de gestionat o situație care poate fi controlată la momentul oportun.

Cu toate că liberul arbitru ne oferă posibilitatea de a alege în fiecare moment ce mască să purtăm, este bine de avut în considerare faptul că în timp apare uzura. Astfel, uneori devine din ce în ce mai greu ca persoana în cauză să își susțină piesa în fața publicului, întrucât masca prezintă semne clare de uzură. Și ce ar fi mai ușor în acest caz? O nouă mască? Da, ar spune mulți. Înlocuirea unui lucru vechi cu altul nou. Numai că sufletul uman, emoțiile, sentimentele, viața în sine, nu sunt similare cu un obiect care poate fi înlocuit cu ușurință atunci când nu mai este util, când nu mai poate fi folosit. Sufletul omului este ceva delicat și prețios, care trebuie protejat. Nu este o cârpă care poate fi aruncată atunci când nu se mai încadrează în parametrii de funcționare. În unele cazuri se întâmplă ca aceste măști să nu mai poată fi înlocuite, iar atunci posesorii sunt nevoiți să facă față unei realități care poate fi prea dură, mult prea dură în unele situații.

masca1

Măștile și bipolaritatea personalității umane

Am denumit personalitatea umană ca fiind bipolară în contextul măștilor, întrucât persoana în cauză joacă un dublu (sau multiplu, în unele situații) rol, atunci când alege să împărtășească informații despre sine. Bipolaritate, deoarece adevărul este unul, realitatea oferită este alta. Sau cu alte cuvinte, există două realități ce există în același timp, una cu adevărat reală și una falsă, adoptată pentru a fugi de adevăr, pentru a evita lupta cu sine, pentru a evita cucerirea stării de bine și împăcarea, prin efort.

Unele persoane evită anumite situații personale, deoarece fuga este mai ușoară, mai simplă, mai sănătoasă (vorba străbunilor, rușinos, dar sănătos). Numai că nu în toate situațiile ”sănătatea” este atât de sănătoasă.

Chiar dacă se evită cheia tuturor ”spasmelor” creierului și conștiinței, în momentul în care se renunță la dulapul de măști, persoana în cauză începe adevăratul proces al autocunoașterii și al vindecării.

Nu spune nimeni că trebuie aruncate toate măștile, însă nu trebuie păstrate toate inutilitățile care amăgesc sufletul și inima. Un echilibru trebuie să existe în orice, însă moderația trebuie delimitată foarte bine de exces, utilitate, necesitate și lașitate. Știu că este un cuvânt dur, însă doar atacând problema pe toate părțile fiecare va ști unde anume se află.

Orice realizare trainică se obține numai prin eforturi, iar selectarea măștilor este unul din ele. E ca și cum s-ar face curățenia de primăvară, de iarnă, de ce anume vreți voi. Se face o selecție, se păstrează ce este necesar și potrivit, restul se aruncă. Iar la final, fiecare va rămâne doar cu strictul necesar de măști și va ști cum să facă față problemelor altfel decât utilizând noi și noi fețe false.

De la autosabotaj la curaj

Orice început este greu. Însă orice lucrare mare are mai mulți pași. La fel este bine să fie abordată și lupta cu măștile. O introspecție corectă, sinceră, oferă un cuprins la care se poate lucra, dar în pași. Nu cere nimeni totul deodată. E ca și cum ai face o curățenie generală în casă, cu tot ceea ce implică. Nimeni nu reușește într-o zi să strângă tot, să zugrăvească, iar seara să fie totul bec, înapoi.

Așa că drumul spre curaj nu mai pare atât de greu. Și cum nimeni nu s-a născut învățat, totul se obține prin încercare, raportat la sine.

Haideți să vedem mai jos câteva mâini de ajutor utile (nu numai în acest caz):

  1. Faceți un plan, care să cuprindă tot ceea ce vă definește. (un fel de plan al ”casei”)
  2. Delimitați elementele pozitive.
  3. Delimitați elementele negative.
  4. Păstrați mereu imaginea unei case în renovare, pentru a rezista.
  5. Schimbarea se realizează în timp, cu eforturi mici. (pași mici și siguri / baby steps).
  6. Faceți un plan de atac realist (care să poată fi îndeplinit rațional).
  7. Păstrați ceea ce considerați că este util și necesar pentru dumneavoastră (nu tot ceea ce este util poate fi și necesar / de exemplu bormașinile sunt utile, dar numai persoanelor care lucrează cu ele).
  8. Analiza fiecărui obiect în parte este similar unui travaliu cognitiv.
  9. Fiți sinceri cu sinele. Nu tot ce vă înconjoară vă este de folos.
  10. Fiți sinceri cu cei din jur. Nu toți prietenii sunt prieteni.
  11. Nu vă pierdeți în detalii.
  12. Analizați fiecare situație ca și când ați organiza câte o cameră din casă.
  13. Răbdare, răbdare, răbdare.
  14. Acceptarea adevărului este mereu eliberarea sufletului!

 

Lasa un comentariu

Social Media
Ascunde