”Privitul știucii” și ”vinul mortului”

Modelul medical sau ”abordarea religioasă” a medicinei (III)

pahar-apa-gZgB

Se pare că practicile naturist-religioase nu contenesc să uimească și să își câștige noi adepți. După cum mi-am închipuit, nu aveam cum să epuizez subiectele din acest domeniu medico-spiritual. Literatura ”de specialitate” din această ramură este permanent publicată, revizuită, comentată. Adepții verdețurilor și a ”rețetelor de leac” din ce în ce mai ”turbate” solicită ”publicațiile” amintite mai sus, cu o ardoare, mai ceva decât ar cere un pahar cu apă pe vreme de caniculă.

Recent, mi-a picat în mână o publicație periodică ”verde”, în care diversitatea informațiilor te duce de la agonie la extaz numai dacă te oprești din citit și treci prin filtrul gândirii materialul oferit de un ”mare savant” dintr-o anumită regiune a țării care și-a vindecat peste noapte șapte boli, doar prin rumegarea unui mănunchi de păpădie cu coada calului (e un exemplu, pur și simplu, nu puneți în practică – dar dacă vreți puteți încerca, condiția pentru reușită este să o pașteți efectiv, iar păpădia și coada calului trebuie să crească una lângă alta, dacă se poate din aceeași rădăcină 🙂 ). Nu spun că toate materialele ar fi niște bălării, sub nici o formă. Sunt foarte multe informații de calitate. Dar se mai strecoară câte un articol  (din domeniul religios, evident) care zguduie toți neuronii unora care gândesc mai mult și analizează ceea ce li se oferă, nu doar iau de-a gata. Ca și în celelalte articole, nu voi nominaliza, nu îmi place să fac acest lucru. Toți suntem oameni, cu toții greșim, însă avem și părți bune. Arătura începe când un individ se crede zmeu în domeniul celui de alături.

Astfel, publicația respectivă oferea niște ”rețete și practici naturiste” ale unei importante fețe bisericești cu un nume rezonant (culese și împărtășite de către un adept al său), pentru o serie de afecțiuni care nu se ameliorează decât cu medicație alopată. Domeniile erau: boli psihice, afecțiuni hepatice, afecțiuni pulmonare. Fiecare categorie are câte un remediu – cireașa de pe tort (sau bomboana de pe colivă, mai bine), care te face să te gândești în ce secol trăiești. Prima reacție a fost un râs copios, cum de mult nu am mai avut parte. Ulterior, m-a apucat groaza, amintindu-mi de cazul de la Tanacu, în care o persoană și-a pierdut viața în urma ”tratamentelor” religioase primite. Fraților, suntem în secolul XXI. Dar cred că doar calendaristic. Mintal, încă suntem la gura peșterii, cu barosul în mână folosindu-l pe post de afrodiziac.

În articolul cu pricina, bolile psihice sunt tratate cel mai naturist. Se pare că ideea principală e aceea de conexiune cu natura  pură, virgină, iar demersul în sine trebuie să fie cât mai proaspăt (observați utilizarea de termeni din domeniu).

Știu că știi că știuca-i pește…

cap-stiuca

Bolile hepatice dau lovitura. Practica top, care dă clasă tuturor celorlalte, se utilizează pentru tratarea icterului (conform DEX => ÍCTER, ictere, s. n. = Boală a ficatului și a veziculei biliare, care se caracterizează prin colorația galbenă a pielii și a mucoaselor bolnavului, provocată de impregnarea acestora cu pigmenți biliari; gălbinare. – Din ngr. íkteros. Cf. lat. icterus, fr. ictère). Aceasta implica trei bucăți de știucă vie și un vas de aramă, musai. După introducerea lor în apa din vasul cu pricina, bolnavul lua o știucă și o privea fix în ochi. În momentul contactului vizual, știuca, prin privirea sa fixă și țintită în ochii bolnavului, îi ia acestuia boala / afecțiunea, se îngălbenește și moare. Iisuse mare și slăvit!!! Serios?! Nu-mi amintesc acum să fi citit tâmpenii mai mari ca asta. Peștele – panaceu universal. Vorba mamei mele , râzând, după ce a audiat inepția: ”Nu cred că am să mai privesc de acum peștii ca înainte!”

Oare cât de credul pot fi unii încât să creadă în așa ceva?!?! Dar ce are știuca aia, frate? De ce nu ar fi o balenă sau un rechin? Sau un caras? De ce tocmai știucă? (asta dacă ar fi să coborâm mintal în profunzimea ideii). Și, totuși, nu ni se spune ce trebuie să facem cu celelalte două știuci și ce se întâmplă dacă nu reușim să prindem privirea știucii? Putem privi pe rând fiecare ochi? Celellalte știuci or fi pentru vindecarea în avanpremieră de alte boli?

In vino veritas

vin-1024x680

Următorul pe lista binecuvântată este remediul mai mult decât naturist, alimentar chiar, pentru TBC, și anume sticla cu vin. Dar nu orice fel de vin, ci unul care s-a ținut în sicriul unui mort, decedat tot din cauza, ghici, a TBC-ului. Ulterior, acea licoare se dădea spre a fi consumată celor cu această boală. Really?? Avea mai mulți microbi? Sau se mergea pe principiul totul sau nimic?! Recunosc, pe timp de vară, era minunată o guriță de vin cu niște BK pozitiv. Terapeutic! Rețeta de succes pentru o moarte sigură și garantată.

Moment de reculegere!!!

Revin la terapiile bolilor psihice, unde sunt specificate halucinațiile. Iar aceleași halucinații amintite și disecate în articolul precedent. Doar că aici, sfântul părinte menționează împachetările cu rouă (da, ați citit bine) și inhalarea fumului de plante medicinale. Deci, după ce că pacientul este chinuit de voci și vedenii, se mai și intoxică cu fum! Ca să fie bine și în armonie cu natura și divinitatea. Amin!

Doamne ferește!!! Și ferește-ne de cei care omoară (la propriu) pacienții suferinzi, crezându-se medici supremi!

Lasa un comentariu

Social Media
Ascunde